"Mândria nu e tocmai cel mai de preţ lucru pe care îl mai am " îşi spune R.
Palmele îi erau uscate,
amintindu-i de arsura chinuitoare
a jocului pierdut
Pentru că deşi câştigase o primă
bătălie, se pierduse pe sine şi
nu ştia dacă fusese găsit de
cineva , dacă nu cumva trupul
ce-i învelea simţirea
şi viaţa nu era purtat cumva
ca pradă de război în faţa mulţimii
ce aclama adevăratul învingător.
Aşa că se decise să uite,
să se uite pe sine în acele gheare necunoscute,
atât de ascuţite şi atât de închipuite de R.
Columb al chinului unor gheare impalpabile.
închipuite de delirul unei biete muşte negre
în plasa mult prea albă a unor
jocuri-gânduri împăienjenite.
Uitarea când mai vine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu